O scurtă incursiune în lumea tristă și absurdă din România de acum 32 de ani, cu pești pe televizor, frig în casă, comunism și Ceaușescu



Orașul de sub Tâmpa are de două luni un muzeu nou, dedicat perioadei dinainte de 1989, Muzeul Amintirilor din Comunism.

Muzeul amintirilor din comunism, BrașovFoto: Hotnews

Zilele astea se vorbește foarte mult despre cum va arăta Piața Sfatului din Brașov după reamenajare, după ce Primăria a publicat câteva simulări. Bineînțeles, multe persoane s-au arătat nemulțumite de proiectul câștigător, așa cum se întâmplă tot timpul la astfel de ocazii.

Poate chiar și mai multe persoane s-au arătat și mai revoltate de faptul că dispare fântâna arteziană din centru, care a fost ridicată în perioada comunistă și de care se leagă amintirile multor brașoveni.

Apropo de Brașov, de perioada comunistă și de amintiri, orașul de sub Tâmpa are de două luni un muzeu nou, dedicat perioadei în care a fost ridicată fântâna din Piața Sfatului: Muzeul Amintirilor din Comunism. Acesta prezintă într-un mod interactiv o colecție impresionantă de obiecte din acea perioadă.

Sunt obiecte care te transpun direct în viața de zi cu zi și minut cu minut din perioada comunistă - de la jucării, la veselă și obiecte de igienă personală, mobilă, materiale de propagandă, afișe, vederi, bibelouri sau chiar un submersibil improvizat, cu ajutorul căruia doi români voiau evadeze din România Comunistă.

Fiecare obiect este însoțit de amintiri ale oamenilor care au trăit în acea perioadă, de povești și mărturii, unele amuzante, altele absurde, cele mai multe triste sau chiar tragice.

De asemenea, el se află într-o clădire ridicată tot de comuniști și care de câțiva ani a fost scoasă din folosință: hotel Capitol. Ideea acestui muzeu privat a fost conturată de Alina Beteringhe, antropolog și producător de film documentar, și Ioana Bejan-Roată, antreprenor, în urma a ani întregi de interacțiune cu turiști străini care aveau curiozități mai ales în ceea ce privește perioada comunistă.

Dar și în urma multor discuții la bere cu prietenii despre România și de ce e cum e și de ce sunt părinții noștrii cum sunt. „Toate dezbaterile duceau la perioada comunistă și cum era viața atunci. Ani de ascultat povești/amintiri de la vecini, părinți, bunici care păreau cel puțin absurde, dar care vorbeau atât de simplu de perioada aia… Fără date istorice, fără politică, fără ideologii, fără argumente sau contra argumente...”, spun Alina și Ioana.

Au prins și mai mult curaj și entuziasm pentru a face acest muzeu și după ce au vizitat Museum of Broken Relationship din Zagreb, care avea un succes impresionant- în patru ani de activitate, acesta avea la activ 200.000 de vizitatori în orașele unde organizaseră expoziții.

„Ne-am dat seama că ideea se potrivește ca o mănușă și pentru muzeul nostru și că nu trebuie decât să creăm un cadru organizat în care să așternem fără prea mari intervenții poveștile și obiectele oamenilor. Părea simplu, ne mai trebuia doar finanțarea. Așa că am început să ne uităm spre granturi ceea ce ne-a deschis ochii asupra ideii de afacere socială. O astfel de inițiativă, cu asemenea impact emoțional asupra societății, nu putea fi decât o afacere socială, cu o misiune mai presus de simpla existență a unui muzeu privat.”

Cele două au intrat în contact cu Acceleratorul de Întreprinderi sociale și de Fundația Alături de Voi. După ce au prezentat proiectul în noiembrie 2020, aveau contractul semnat. Au căutat spațiu, au lucrat la identitatea vizuală, la website, la termenii campaniei de colectare etc.

În urmă cu un an au demarat amenajarea spațiului - recepția fostului hotel Capitol.

„A durat până în septembrie și tot pe atunci am lansat și campania de colectare de obiecte și povești din perioada comunistă. Totul era pregătit, ne mai lipseau obiectele și poveștile pe care să le expunem frumos în spațiul proaspăt zugrăvit și aranjat. Naive am fost.... căci au mai trecut 6 luni de atunci. Oamenii s-au dovedit reținuți în a-și așeza în cuvinte amintirile.

La o bere cu prietenii auzeam o grămadă de istorioare, dar când îi rugam să le pună într-un text… mai greu. Așa că ne-am apucat de interviuri. În paralel, lumea ne tot oferea doar obiecte, fără povești, și am decis să luăm tot ce ni se oferă și să facem noi link-ul dintre obiecte și amintirile extrase din interviuri și ce am mai primit”, povestesc cele două fondatoare.

Prin decembrie 2021, ele aveau un spațiu ticsit cu mobilă și obiecte, niște interviuri și câteva povești de la oameni. A urmat o etapă grea, în care Alina și Ioana au așezat, reașezat, tradus, editat, căutat poze prin arhive, chinuit cu drepturile de autor și, până în ultima zi înainte de deschidere, au fost victimele perfecționismului. Într-un final au decis să deschidă, presate de prieteni să o facă odată.

„Părea simplu, dar socoteala din casă nu prea s-a potrivit cu aia din târg și, cum e muzeul în momentul de față, este rezultatul unui proces care a decurs mai greoi decât ne-am imaginat. A fost nevoie de mai multă intervenție din partea noastră. Unde punem asta? Ce poveste merge la vitrina asta? Hai să punem și bancuri, că sunt de referință pentru perioadă. Hai să facem un perete întreg dedicat condiției femeii în perioada aia, și tot așa”, spune Alina.

La două luni de la deschidere, speranța lor este ca MAdC să devină un reper turistic și cultural. În prima lună de funcționare au avut peste 1000 de vizitatori. Numărul de obiecte pe care le-au expus în cele șapte încăperi este greu de estimat, dar ele spun că sunt undeva spre 1000. Investiția a fost de 100.000 euro (atât a fost finanțarea de la ADV), la care s-au mai adăugat aproximativ 20.000 din contribuții proprii.

„Banii s-au dus pe chirie și utilități, pe care le-am susținut un an înainte să deschidem, branding, website, amenajarea spațiului, salarii, ceva echipamente (sistem sonorizare, proiector, ercan, laptopuri etc)”, spun fetele.

În ceea ce privește publicul pe care-l țintește acest muzeu, el este unul foarte larg. „E pentru nostalgicii sau pentru generația care a trăit acele vremuri, care face un fel de terapie când vine la muzeu și nu puțini ne-au zis că le-a făcut bine să retrăiască anumite amintiri. Tinerii reușesc poate să se apropie mai mult de părinți și bunici prin experiența vizitării și mulți ne-au zis că altfel îi înțeleg acum. Muzeul nostru chiar creează o punte între generații și chiar era nevoie de așa ceva, pentru că lumea părinților noștri s-a schimbat atât de mult, încât e firesc să nu ne înțelegem unii pe alții. E și pentru vizitatorii străini care percep altfel România de azi, atunci când văd cum arătau viețile oamenilor cu doar 30 de ani în urmă. Și pentru ei e interesant și observăm asta din cât de mult timp petrec în muzeu.”, spune Ioana.

MAcD are de făcut față mai multor provocări decât cele de stat. Alina și Ioana se luptă să-l facă un reper turistic și cultural pentru oraș și chiar și pentru țară, iar pentru a avea succes în această misiune ele și-au propus să organizeze constant evenimente tematice.

„Ne putem spune că sunt de mare succes deocamdată, ne referim aici la cele recurente (serile de film și jocuri), dar noi vom continua să le organizăm până se întipăresc în calendarul evenimentelor săptămânale și în mentalul colectiv și poate reușim să le dezvoltăm oamenilor un obicei. Despre cele ce vor urma, nu putem spune decât că vor urma. Avem deja mai mult de 5 expoziții temporare stabilite. Cea din luna iunie este dedicată copilăriei în perioada comunistă. Vom expune grafică cu cele mai cunoscute povești din acea perioadă și multe dintre jucăriile pe care le aveam cu toții”, spun Alina și Ioana.

Pentru misiunea socială au, de asemenea, o lungă listă de idei de evenimente. Vor să aducă la aceeași masă asociațiile care lucrează cu copiii din grupuri vulnerabile ca să descopere concret cum pot să contribuie și ele.

„Știm că prin activitatea lor aceste ONG-uri asigură o parte din nevoile acestor copii, însă din observațiile noastre ar fi binevenită o entitate care să îi și socializeze/culturalizeze, să le arate o altă lume la care nu au acces.” Le întreb pe Alina și Ioana cu ce vor să rămână cei care le vizitează muzeul. Îmi răspund că știu că unii vor considera că nu au evidențiat suficient aspectele pozitive din perioada comunistă, alții o să le acuze că oferă un prilej nostalgicilor să verse lacrimi și să spună că atunci era mai bine.

Însă ele spun că nu vor să se poziționeze în nicio tabără, vor să rămână moderatori și să mențină contextul în care fiecare poveste, așa cum e ea, este spusă.

„Noi vrem să nu se așeze uitarea. Vrem să adunăm poveștile și obiectele acum, cât mai există protagoniștii. Ar fi ideal și dacă vizitatorii înțeleg că: MAdC este o afacere socială și fiecare leu cheltuit în muzeu/cafenea/giftshop ne ajută să existăm, să ne dezvoltăm și, nu în ultimul rând, să facem cât mai multe acțiuni faine cu copiii care au nevoie de ele. Nu e musai să se rezume la o vizită.

Cafeneaua e deschisă zilnic mai puțin lunea, și accesul nu e condiționat de plata intrării la muzeu. Pot veni oricând la o savarină, un senviș cu parizer, un brifcor și pot vedea și expoziția temporară care se va schimba lunar/o dată la 2 luni.” Poate că, dacă într-un final fântâna din Piața Sfatului nu va fi păstrată în locul inițial de către autorități, ea își va găsi un loc, într-o formă sau alta, în Muzeul Amintirilor din Comunism.

Comentarii