Și-a dus măicuța la azil Că nu putea s-o lase Să îngrijească singurea De cele două case





Și-a dus măicuța la azil
Că nu putea s-o lase
Să îngrijească singurea
De cele două case, 

De garsoniera din oraș
Și casa de vacanță. 
Și cât trudise mama ei! 
Dar… n-are importanță. 


Că EA, de peste zece ani, 
E "rudă" cu străinii. 
Bătrânei? Oamenii din sat
Îi scot, din talpe, spinii. 

Că EA, de câțiva ani buni, 
Muncește cu simbrie
Prin case mari, prin alte zări, 
De mama… nu mai știe. 

De EA depind acei bătrâni? 
Că altfel cin' să-i spele 
Prin locuri ce… le bănuim, 
Pe plete și pe piele?


S-ar duce naibii cei bogați 
Din țările prospere
Și, vai! EA nu s-ar pricopsi
Cu bani și cu avere. 

Mai dă-o-ncolo! Mama ei
Cu ce s-o mai ajute? 
Nu e-n puteri, n-are averi, 
I-s zilele trecute. 

S-o spele alții "eroi" la fund, 
Ea nu-i o eroină, 
Ea spală funduri de bogați, 
Iar MAMA-i… o străină. 


Ps. Când măicuța ți-e străină 
Iar străinul ți-este rudă
Ai ajuns, din om, jivină
Rece, nemiloasă, crudă.

STRĂINA
Mihu Eugenia 

Comentarii