Mi-e frig şi sete, încă mai rezist
Dar nu e nimeni să-mi deschidă poarta,
Am sufletul în mine plâns şi trist
La scurgerea de timp eu doar asist
Mi-e foarte greu să mă împac cu soarta.
Mi-am spulberat viaţa ca şi fumul
Ce urcă-n ceruri iute şi dispare,
Eu n-am ştiut deloc a găsi drumul
Am obosit tot căutând tărâmul
Cu vise mari închise cu zăvoare.
Acum mă învârtesc printre ruine
Şi viitorul e mult prea departe,
Cine mai poate colora destine
Când timpul nu mai poate să îmbine
File ce cad din albe paşapoarte.
La scurgerea de timp eu doar asist
Mi-e foarte greu să mă împac cu soarta,
Am sufletul în mine plâns şi trist
Mi-e frig şi sete, vreau să mai rezist
Dar nu e nimeni să-mi deschidă poarta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu